Energia obținută din biomasă, sau bioenergia, a fost utilizată de om încă din cele mai străvechi timpuri. În prezent, bioenergia este o sursă de energie de regenerabilă cu potențial crescut, în special datorită abundenței sale și a posibilității de a transforma biomasa direct în combustibili lichizi, evitând astfel utilizarea și arderea combustibililor fosili.  

Ce este biomasa?

Istoria biomasei este aproape la fel de lungă ca istoria omenirii. Există dovezi care indică utilizarea biomasei pentru energie acum 1.5 milioane de ani, aceasta fiind utilizată pentru aprinderea focului.

Energia din biomasă este un tip de energie regenerabilă care se obține prin arderea compușilor organici, de origine vegetală sau animală. Primele surse de biomasă utilizate de om pentru a produce energie au fost materiale lemnoase, plante și bălegar, care care sunt încă folosite în anumite culturi ale lumii pentru prepararea hranei și încălzire.

Printre materiile prime utilizate pentru biomasă se numără:

• produse din lemn, cum ar fi peleți din lemn, rumeguș, lemn de foc;
• materiale vegetale cum ar fi diverse plante ierboase, soia, trestie de zahăr, alge, porumb și alte rezidurii rezultate din procesarea culturilor agricole;
• hârtie, bumbac, produse de lână;
• reziduuri biologice;
• bălegar și deșeuri umane.

În teorie, biomasa absoarbe carbon când este în viață și îl eliberează atunci când este utilizată pentru energie, rezultând într-un ciclu de carbon neutru, care nu contribuie la creșterea concentrațiilor de gaze cu efect de seră. Însă această neutralitate poate fi atinsă doar dacă biomasa este produsă și utilizată într-un mod durabil.

Biomasa este folosită în principal pentru a genera căldură și în domeniul transporturilor, în forma biocombustibililor. La nivel industrial, biomasa poate fi folosită pentru generarea energiei electrice, însă procesul este mai complex și costisitor. Pentru locuințe și alte clădiri sunt utilizate cazane pe biomasă, care folosesc combustibili naturali pentru a genera căldură.

Spre deosebire de alte surse de energie regenerabilă, biomasa poate fi transformată direct în combustibili lichizi, numiți biocombustibili. O mare parte din materia primă pentru biomasă este transformată în biocombustibili: etanol (alcool) și biodiesel.

Tipuri de biocombustibili

Biocombustibilii au fost utilizați pentru transport încă din secolul al XIX-lea. Primul motor alimentat de etanol a apărut în 1824, în timp ce primul motor diesel, inventat în 1890, funcționa cu un combustibil bazat pe uleiuri vegetale.

Biocombustibilii de primă generație sunt derivați din culturi alimentare, cum ar fi porumbul și trestia de zahăr, precum și uleiuri vegetale, cum ar fi soia sau canola, pentru biodiesel. Aceste sisteme de producție sunt simple și au costuri scăzute.

A doua generație de biocombustibili se bazează pe materiale celulozice, cum ar fi lemnul, bumbacul și plantele fibroase. Aceste tipuri de biocombustibili sunt mai scumpe și mai greu de produs decât prima generație.

A treia generație de biocombustibili se bazează pe biomasă care nu este nici deșeu, nici destinată consumului uman. Aceștia sunt obținuți în special din alge, cu ajutorul tehnicilor de biologie moleculară. Algele sunt o sursă promițătoare de biomasă, datorită faptului că se multiplică rapid și absorb cantități semnificative de CO2 din atmosferă, însă producția este foarte costisitoare.

Este bioenergia o sursă de energie regenerabilă?

Dintre toate sursele de energie regenerabilă, energia din biomasă este cea mai disputată, pentru că durabilitatea ei este determinată de modul în care este produsă și utilizată. Energia din biomasă este strâns legată de fermele, pădurile și ecosistemele unde este produsă materia primă. Această legătură înseamnă că bioenergia poate avea un mare impact social și ecologic, pozitiv sau negativ.

O mare parte din riscurile asociate energiei din biomasă apar din cauza schimbării destinației terenurilor, intensificării exploatării pădurilor sau cultivării intense a culturilor energetice:

• declinul biodiversității;
• degradarea solurilor;
• stres hidric și poluare;
• emisii de gaze cu efect de seră directe și indirecte;
• poluarea aerului;
• riscuri socioeconomice, cum ar fi utilizarea ineficientă a biomasei.

Durabilitatea energiei din biomasă depinde, așadar, de numeroși factori, pe tot parcursul ciclului de viață. O gestionare responsabilă a producției de biomasă trebuie să minimizeze riscurile și să complementeze obiectivele locale de gestionare a terenurilor, cum ar fi managementul durabil al pădurilor și al faunei sălbatice, producția alimentară și conservarea fermelor.

Dacă este produsă responsabil, biomasa prezintă numeroase oportunități, în special pentru anumite regiuni. De exemplu, în Uniunea Europeană, dintre toate sursele de energie regenerabilă, bioenergia este cea mai strâns legată de zonele rurale. Materiile prime utilizate pentru producerea bioenergiei sunt extrase aproape exclusiv din zone rurale, iar cultura și extragerea de biomasă agricolă și forestieră prezintă oportunități de diversificare a veniturilor exploataților, creare a noi locuri de muncă și prestare de noi servicii rurale.

În concluzie, energia din biomasă poate fi utilizată, alături de alte surse de energie regenerabilă, pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și dependența de combustibili fosili, cât timp producția și utilizarea biomasei este realizată într-un mod durabil, cu un impact minim asupra mediului.